Referate

Mozart


Un copil minune în lumea muzicii, Wolfgang Amadeus Mozart a început să cânte pentru aristocraţia Europei şi şi-a compus primele lucrări la vârsta de şase ani. 30 de ani mai târziu, aflat la apogeul carierii, a murit după o scurtă suferinţă la Viena. Fusese oare otrăvit? Decenii mai târziu, Sophie Haibel, sora mai mică a soţiei lui Mozart, Constanze, îşi amintea încă strania premoniţie. În prima duminică din decembrie 1791, se afla în bucătărie, unde pregătea o ceaşcă de cafea pentru mama sa. Cu o zi înainte fusese la Viena ca să-şi viziteze cumantul care se îmbolnăvise, dar revenise cu veşti îmbucurătoare. Acum, în timp ce aştepta să fiarbă cafeaua, Sophie, privea fix, căzută pe gânduri, flacăra aprinsă a unei lămpi cu gaz şi se gândea la soţul suferind al surorii sale. Deodată flacăra s-a stins „complet de parcă n-ar fi fost niciodată aprinsă”, avea să scrie ea mai târziu. „Nici măcar o scânteie nu a mai rămas pe fitilul principal şi totuşi nu se făcuse nici un pic de curent – pot să jur”. Cuprinsă de un presentiment îngrozitor, a fugit la mama sa, care a sfătuit-o să se întoarcă acasă la Mozart fără întârziere. Constanze şi-a întâmpinat sora, povestindu-i că Mozart avusese o noapte agitată, şi a rugat-o să rămână. „Ah, draga mea Sophie, cât mă bucur că ai venit, a spus muzicianul. Trebuie să stai la noapte aici şi să vezi cum mor.” Lângă el se afla un tânăr asistent numit Sussmayr, căruia Mozart îi dădea instrucţiuni pentru a încheia ultima sa compoziţie, un recviem. A fost chemat un preot, apoi un medic care a recomandat ca bolnavului să i se pună pe fruntea fierbinte comprese reci; la 12.55 dimineaţa, pe data de 5 decembrie 1791, Mozart murea. Peste nici două luni, fostul copil – minune şi prolific compozitor ar fi împlinit 36 de ani. Mereu în lipsă de bani, Mozart lucrase într-un ritm febril pentru a încheia comenzi importante pe care le primise în cursul anului, iar prietenilor şi rudelor le părea tensionat şi epuizat de prea multă muncă. Dar când a căzut la pat pe 20 noiembrie, nimeni nu a bănuit că putea fi vorba de o boală fatală. Georg Nikolaus Nissen, cel de-al doilea soţ al lui Constanze, a consemnat simptomele în biografia pe care i-a dedicat-o compozitorului în 1828. „Boala a început cu umflarea mâinilor şi picioarelor, şi o aproape totală incapacitate de a se mişca; apoi au urmat vărsături bruşte, şi aceasta se numeşte febră miliară acută.” Diagnosticul a fost confirmat în registrul oficial de decese al oraşului Viena. Mozart însuşi bănuia ceva necurat la mijloc. Cu câteva săptămâni înainte să moară, i-a spus lui Constanze că fusese otrăvit: „Cinev mi-a dat acqua toffana şi a calculat exact data cand voi muri.” O otravă inodoră şi cu acţiune lentă, pe bază de arsenic, acqua toffana îşi trăgea numele de la Giulia Tofina, o vrăjitoare italiană din secolul al XVII-lea, care inventase poţiunea şi o vindea aşa-zişilor criminali. Mozart ajunsese să creadă că recviemul, pe care il comandase un necunoscut era destinat propriilor sale funeralii. Pe 31 decembrie 1791, un ziarist berlinez informa asupra morţii compozitorului şi specula în privinţa cauzei acesteia. „Deoarece trupul i se umflase după moarte, s-a crezut că fusese otrăvit.” În nişte însemnări nedatate, fiul mai mare al lui Mozart, Carl Thomas, îşi amintea că trupul tatălui său era atât de umflat şi mirosul de putrefacţie atât de puternic încât nu s-a făcut nici o autopsie. Spre deosebire de majoritatea cadavrelor care se răcesc devin inerte, corpul lui Mozart a rămas moale şi elastic, asemeni celor morţi prin otrăvire. Dar cine să fi dorit moartea lui Mozart? Văduva nu dădea credit zvonurilor despre o posibilă otrăvire şi nu a numit nici un suspect. Astfel că povestea a fost curând dată uitării – pentru a fi însă reluată cu accente dramatice, trei decenii mai târziu de nimeni altul decât de rivalul care ar fi putut foarte bine să-i dorească lui Mozart sfârşitul. Invidia lui Salieri Cu numai cinci ani mai vârstnic decât Mozart, Antonio Salieri fusese numit în 1774 compozitor la curtea împăratului Iosif al II-lea, la vârsta de numai 24 de ani. Cand Mozart a ajuns la Viena, 7 ani mai târziu, italianul era cel mai de seamă muzician al capitalei austriece, extrem de apreciat de aristocraţie şi favorit printre pretenţioşii melomani ai oraşului. Salieri era un compozitor facil şi prolific, printre elevii săi având să se numere mai târzit Beethoven, Schubert şi Franz Liszt. Dar în Mozart el a recunoscut imediat un rival, un geniu al cărui talent nu avea cum să-l egaleze vreodată. Puţini erau cei care se îndoiau în cercurile artistice Vieneze de invidia pe care o avea Salieri faţă de Mozart, iar acesta din urmă nu făcea nici un secret din dispreţul pe care-l nutrea pentru compozitorul Curţii. Salieri a trait să vadă întreaga Vienă sărbătorind 50 de ani de la numirea sa în calitate de compozitor al Curţii în 1824. Dar cu un an înainte făcuse o declaraţie surprinzătoare. În octombrie 1823 un elev de-al lui Beethoven, Ignaz Moscheles, i-a făcut o vizită bătrânului Salieri, la acea vreme internat într-un spital de la marginea oraşului. Nereuşind să vorbească decât în frânturi de frază şi preocupat de moartea sa iminentă, Salieri a jurat că „nu este nici un strop de adevăr în acest zvon absurd; ştii cum că l-aş fi otrăvit pe Mozart”. La mijloc era doar răutate, i-a spus lui Moscheles; „spune lumii... că bătrânul Salieri care va muri curând, ţi-a spus aşa”. O lună mai târziu Salieri a încercat să se sinucidă. Cei care l-au vizitat pe patul de moarte povesteau că delira despre rolul pe care l-ar fi avut în moartea lui Mozart şi vroia să-şi mărturisească păcatul. Mult apreciatul compozitor al Curţii avea să moară anul următor. Biograful italian al lui Haydn, Giuseppe Carpani, a încercat să salveze onoarea compatriotului său. A căutat un medic care fusese consultat în faza finală a bolii lui Mozart şi a obţinut de la acesta diagnosticul de febră reumatică. Dacă Mozart fusese otrăvit, a întrebat Carpani, unde erau dovezile? „Inutil să mai întrebaţi. Nu există nici o probă şi este imposibil să se mai găsească una vreodată.” După moartea soţului ei, Constanze şi-a trimis fiul să studieze cu Salieri. Întrebat despre zvonul conform căruia compozitorul Curţii îi otrăvise tatăl, băiatul a declarat că Salieri nu-l omorâse pe Mozart, dar în schimb „nu încape îndoială că îi otrăvise viaţa cu intrigi”. Salieri însuşi se pare că ar fi spus că era păcat că Mozart murise atât de tânăr, dar pentru ceilalţi compozitori nu era un lucru tocmai rău; dacă ar fi trăit mai mult, „nimeni nu ne-ar fi dat vreo coajă de pâine pentru munca noastră”. Gelozia unui soţ Un al doilea suspect în bănuita crimă a fost Franz Hofdemel, un confrate în loja masonică căreia îi aparţinea compozitorul, a cărui tânără şi atrăgătoare soţie Magdalena, s-a numărat printre ultimii elevi ai lui Mozart. La câteva zile după moartea lui Mozart, Hofdemel şi-a atacat cu sălbăticie soţia însărcinată, mutilând-o şi desfigurând-o cu lovituri de cuţit pe faţă, gât şi braţe, după care şi-a luat viaţa. Magdalena a supravieţuit şi cinci luni mai târziu dădea naştere unui copil despre care gurile rele spuneau că ar fi fost al lui Mozart. Sora mai mare a lui Mozart, Maria Anna, a remarcat la un moment dat că fratele ei dădea lecţii de muzică tinerelor femei doar când era îndrăgostit de acestea. Iar ani mai târziu, rezervatul Ludwing van Beethoven, a refuzat să cânte în faţa Magdalenei deoarece „existase o prea mare intimitate între ea şi Mozart”.Totuşi, din observaţiile comtemporanilor şi din scrisorile care ne-au rămas de la el, Mozart pare să-i fi fost fidel lui Constanze şi nu există nici o dovadă despre o aventură extraconjugală. În cele din urmă, împărăteasa Maria Luiza s-a interesat personal de tragedia Magdalenei, lucru puţin probabil să se petreacă dacă ar fi existat vreo urmă de suspiciune cu privire la paternitatea copilului.
Aceasta descriere este doar o parte din referat.Pentru a vizualiza tot referatul va rugam sa-l descarcati de mai jos.
Descarca referat
Magazin online de tigari electronice premium - Primul brand concept de tigara electronica din Romania
Va rugam sa luati aminte ca toate referatele de pe acest site sunt adaugate de catre vizitatori si sunt materiale personale.Referate4all.ro nu isi asuma raspunderea pentru aceste materiale si nu isi asuma nici un risc in legatura cu acestea.Noi incercam sa verificam fiecare referate adaugate zilnic,insa daca dumneavoastra credeti ca un referat sau mai multe incalca regulile proprietarului va rugam sa ne contactati iar noi il vom sterge in cel mai scurt timp posibil.