Scurta Bajbaire Filozofica
SCURTA BĀJBĀIRE FILOSOFICA
,,Zenon este numele unui filosofic antic, care a considerat ca o sageata tāsnind dintr-un arc nu si-ar atinge niciodata tinta, deoarece traseul ei ar putea fi divizat la infinit, ceea ce ar sugera ca sageata n-ar putea parcurge toata aceasta infinitate de unitati ale diviziunii. Sigur, rationamentul lui e gresit, dar ascunde alte probleme filosofico-stiintifice foarte dificile, ce ne pot face sa bājbāim īn incertitudine si uimire, temporar. Adica, e prea clar ca diviziunea traseului spatial ar fi corelata diviziunii miscarii sagetii. Or, diviziunea miscarii sagetii este nici mai mult nici mai putin decāt diviziunea timpului reprezentat de miscarea acestei sageti, ca fara miscare sau schimbare nu este timp, cum e prea clar de acum. Mie rusine sa continuu sa clarific implicitul.
Dar, oare timpul real este infinit divizibil? Aceasta este o problema dificila. Nu stim daca exista o limita minimala sub care divizānd timpul sa nu avem timp. Totusi, nu la aceasta m-am gāndit cānd am scris probleme filosofico-stiintifice.
Ce sustine sau cauzeaza miscarea sagetii dupa ce arcul nu mai actioneaza prin contact direct asupra ei, deci dupa ce a tāsnit din arc?
Sigur, asta nu falsifica cauzalitatea, nu proclama victoria sofistilor postmodernisti, nu īnvinge spiritul rationalist, ci doar īl provoaca.
De aceea, simtind incertitudinea si insuficienta cunoasterii unor chestiuni aferente, m-am gāndit sa numesc reflectia urmatoare doar bājbāire, ca filosofii, gānditorii, nu se marginesc sa spuna, reproduca cuminte si fidel ce scrie īn cartile de stiinta, ba īnca o asemenea preocupare nu este autentic filosofica. Si atunci, īntr-o asemenea bezna, incertitudine, ignoranta, īn care riscul de a gresi e mare, putem īncepe a medita.
Einstein gāndea, undeva, ca īntr-un mediu ideal īn care n-ar exista deloc frecare, daca unui corp i s-ar imprima un impuls, daca e corect sa ma exprim asa, acesta si-ar continua miscarea la infinit, presupunānd īn plus ca mediul n-ar fi marginit spatial, cel putin īn sensul miscarii, si mai presupunānd ca impulsul ar depasi inertia obiectului. Ca frecarea īmpiedica continuu miscarea nu e greu de intuit, nici ca daca frecarea ar lipsi, miscarea ar dura mult mai mult, dar ceea ce e mai greu de explicat este a raspunde la īntrebarea ,,ce misca, sau de ce se misca, obiectul dupa ce obiectul macroscopic ce la impulsionat nu mai este īn contact cu el? Cumva, prin acel contact, corpul nostru si a modificat viteza. Spiritul lui Newton ne-ar sopti ca, gata, o data ce si-a modificat viteza, daca nimic nu-l freaca, nu I se opune, iar īn aceste conditii, spiritul lui Einstein ne-ar sopti ca el pur si simplu se va misca asa la infinit. De parca noua viteza, de acum, i-ar fi intrinseca sau intrinsec determinata, DACA NU CUMVA MISCAREA ESTE SUSTINUTA DE UN MEDIU SUBIACENT (CĀMP ETC).
Dar, sa īncepem cu greutati mai mici. De ce sageata tāsnind pe un traseu paralel suprafetei terestre nu cade imediat perpedicular, dupa ce a pirdut contactul cu arcul? Pentru ca sa urmeze o traiectorie si un sens opus atractiei gravitationale, trebuie sa fie influentata de o forta mai puternica
Aceasta descriere este doar o parte din referat.Pentru a vizualiza tot referatul va rugam sa-l descarcati de mai jos.
|
|
