Omul S-a Nascut Liber Insa Pretutindeni Este Tinut In Lanturi
Rousseau
Spunem că omul s-a născut liber...oare de ce susţinem acest lucru fara nici un sens? Omul nu se naste liber. Afirmatia aceasta o fac doar cei ce vad omul ca pe orice alta fiinţa, poate chiar ca pe un animal. Da, despre un animal salbatic, nascut īn jungla putem spune ca se naşte liber. Din momentul primei rasuflări, el e independent, uneori nu intră in contact nici măcar cu cea care i-a dat viaţă, nu are legi care să-l constrāngă, īn funcţie de care să trăiască.Este liber.
Omul īnsă este mai mult decāt un animal, este mai mult decāt concepţia de fiinţă īn ansamblu; este un sistem complex format din două subsisteme: trup şi suflet. Din aceste subramuri, numai unul are capacitatea de a fi liber, sufletul. Īnsă nici această libertate nu este totală deoarece interdependenţa dintre trup şi suflet, nu-i permite celui din urmă să fie detaşat de primul şi lanţurile ce ţin trupul īmpiedicāndu-l să fie liber, prind implicit īn strānsoarea lor şi o parte a sufletului. Pentru ca partea spirituală a omului să fie cu adevărat liberă ar fi necesară o divizare totală a cele două subsisteme, fapt imposibil din pricina interdependenţei ce există īntre ele.
Dar sunt acele lanţuri imposibil de frānt? Parerea mea este că fiinţa umană a fost prinsă şi pusă īn aceste lanţuri īncă din primul pas făcut īnafara regnului animal din care a evoluat. Aşadar lanţurile, constrāngerile cele mai importante provin din chiar condiţia umană, care nu poate fi depăşită. Iluzia că omul īşi poate depăşi condiţia umană este provocată de acelaşi factor ce generează şi iluzia libertăţii, anume dorinţa de a rupe lanţurile. Această doleanţă se hrăneşte cu iluziile create chiar de ea şi stimulează viaţa, asigură continuitatea ei.
Caracterul social al omului este un element ce nu-i permite să fie liber. Dependenţa de cei din jur face din fiinţa umană, un prizonier de frica singurătăţii. Un om singur iese de sub tiparul fiinţei pe care o reprezintă, se dezumanizează, e drept, deci, tragem concluzia că omul nu poate să se mai numescă om odată eliberat din lanţuri.
Legile, paradoxal, chiar şi cele ce asigură libertatea individuală, nu fac decāt să constrāngă oamenii, să-i supună unor acţiuni ce nu le stau mereu īn fire. Pentru mine libertatea īnseamnă să nu existe legi, prejudecăţi, dependeanţă. Libertatea cea mai aproape de aceea totală este īn gāndire, īn sulflet, īn sentimente. Īn ciuda acestora constat că pe zi ce trece omul devine tot mai influenţat de factorii din jurul lui, īşi pierde trepatat şi libertatea pe care o mai are, īşi scurtează singur, inconştient şi inevitabil lanţurile.
Opusul libertăţii nu e obligatoriu sclavia. Libertatea este nu numai o nevoie fizică ci şi una psihică. Opusă libertăţii poate fi manipularea, şi dominarea verbală sau morală. Dar oare acestea nu reprezintă tot o manifestare a libertăţii?
Ajungem, astfel, īncetul cu īncetul la concluzia că libertatea nu este ceva care poate fi definit. Ea se manifestă īn atātea circumstanţe şi īmbracă atātea mănuşi că nu o mai putem identifica...cu alte cuvinte, subiectivismul fiinţei umane īşi pune amprenta,omul pierzānd pānă şi doar ideea de libertate,ca efect al faplului că "este pretutindeni īn lanţuri"...
Aceasta descriere este doar o parte din referat.Pentru a vizualiza tot referatul va rugam sa-l descarcati de mai jos.
|
|
