Referate

Categorii De Urme Ce Urmeaza A Fi Cautate Cu Ocazia Cercetarii Locului Faptei

Categorii de urme ce urmeaza a fi cautate cu ocazia cercetarii locului faptei
Urmele lasate de om
In continuare ne vom opri asupra cerecetarii criminalistice a uneia dintre cele mai importante , categorii de urme si anume urmele lasate de un factor determinant , pe care il denumim generic corpul uman , sau , mai exact , de elementele sale anatomice . Atunci cand ne vom referi la aceasta categorie de urme , majoritatea cu valoare particulara in procesul de identificare , are, in vedere si pe victima acesteia . Studiul urmelor formate de anumite parti ale corpului uman este considerat ca facand obiectul unei stiinte – sau mai exact, al unei ramuri a stiintei criminalisticii – denumita lofoscopie
Urmele de maini si revelarea lor
Dactiloscopia este ramura criminalisticii care se ocupa cu examinarea si clasificarea desenelor papilare , in vederea identificarii persoanei . Intr-o formulare sintetica , C. Turai spune despre dactiloscopie ca este “stiinta privind studiul desenelor papilare” .
In activitatea complexa de descoperire , relevare , fixare si ridicare a urmelor de maini de la locul faptei este necesar sa se tina seama , inca de la inceputul cerecetarii , de modul in care s-au format aceste urme . Cum este si firesc , o urma de mana , indiferent ca este a degetelor , a palmei sau a intregii maini , se formeaza prin contactul direct al acesteia fie cu o suprafata , fie cu un obiect oarecare . In functie de modul de formare , ele se pot prezenta astfel:
urme de maini statice sau dinamice . Valoarea cea mai mare pentru identificarea persoanei o au , bineinteles , urmele de maini statice , intrucat reusesc sa redea cu claritate desenul papilar si detaliile sale caracteristice. Spre deosebire de urmele statice , urmele dinamice , prezentandu-se sub forma unor manjituri , pot servi in cel mai bun caz la o identificare generica.
urmele de suprafata sau de adancime . In functie de plasticitatea suportului primitor de urma . De exemplu , urmele formate in chit moale , in ceara , in plastilina , in vopsea neuscata etc. se formeaza in adancime , spre deosebire de urmele lasate pe o suprafata dura , de genul sticlei , care sunt de suprafata . La randul lor , urmele de suprafata se pot forma prin stratifecare datorita depunerii de substanta aflata pe mana (sudoare , vopsea , grasime , sange etc.) pe suprafata atinsa , precum si prin destratificare , datorita ridicarii substantei extinse anterior pe obiect (praf, vopsea).
urme de maini vizibile sau latente . Variante intalnite , de regula , la urmele de suprafata formate prin stratificare . Urmele de maini latente , contrar aparentelor , sunt in majoritatea cazurilor de o calitate mai buna decat urmele vizibile . Explicatia consta in aceea ca urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte subtire de substanta , capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar al porilor . Spre deosebire de urmele latente , urmele vizibile pot determina unele greutati in cerecetare . Pe de o parte , acestora le este caracteristic , in numeroase cazuri , un anumit grad de imbicsire , de acoperire a detaliilor cu substanta depusa (sange , grasime , murdarie). Pe de alta parte , substanta impregnata in santurile papilare nu numai ca determina estomparea crestelor , astfel incat pe obiect apare imaginea negativa a amprentei papilare . O asemenea imagine poate conduce la o concluzie falsa de neidentificare , in momentul examinarii comparative a urmei digitale cu impresiunea luata persoanei suspecte . In practica , s-au intalnit cazuri de excludere a adevaratului autor din sfera cercetarii , datorita neconcordantei , aparent evidente , dintre urma si impresiune . Numai inversarea fotografica a imaginii urmei a permis revenirea asupra concluziei initiale .
Cu toata valoarea relativ redusa de identificare a unor urme vizibile , ele servesc la constatarea imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea (obiecte folosite , drumul parcurs de autor , succesiunea actiunilor etc.). De asemenea , este aproape imposibil ca intr-o urma digitala vizibila san nu existe o portiune , un fragment exploatabil in cerecetarea de identificare , aspect uneori neglijat in practica .
Descoperirea urmelor unei infractiuni presupune , in primul rand , o cautare sistematica a lor , in functie de natura locului si de modul de savarsire a faptei . Datorita diversitatii deosebite de situatii , de imprejurari privind maniera de comitere a infractiunii , nu pot fi date retete absolute de descoperire a urmelor . Pe baza unei bogate practici existente in materie in literatura de specialitate s-a conturat , insa , o regula cu caracter de generalitate , conform careia “pentru descoperirea urmelor unei infractiuni , in cercetarea fiecarui caz , organul de urmarire penala va cauta sa reconstituie mintal fiecare faza a desfasurarii infraciunii , parcurgand cu atentie , in sens direct sau invers , drumul presupus ca a fost facut de infractor “ . Sau asa cum subliniaza C. Turai cautarea urmelor papilare latente este o operatie de tehnica criminalistica ce necesita atentie deosebita din partea specialistului criminalist , acesta trebuind sa aiba ‘rabdarea si intuitia unui mare artist” .
Cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune ca a intrat infractorul , prin cercetarea clantelor usii , a incuietorilor , a comutatorului etc. Daca s-a patruns intr-o incapere prin spargerea geamului cioburile acestora pastreaza in conditii bune urmele crestelor papilare . In aceleasi conditii pastreaza urmele obiectele de portelan si sticla , suprafetele metalice , mobilierul etc. Insesi suprafetele relativ zgrumturoase , de genul gulerelor sau mansetelor camsii . pot retine urme , in conditii multumitoare .
Sunt situatii in care cercetarile preliminare pot duce la concluzia ca infractorul s-a folosit de manusi datorita absentei urmelor papilare , cel putin in prima faza a cercetarii. Pe langa faptul ca insesi aceste manusi pot crea urme specifice , nu trebuie exclusa posibilitatea aparitiei unor amprente digitale spre sfarsitul drumului parcurs de infractor sau ceea ce este numit in literatura jurudica penala iter criminis . In practica , se intalnesc cazuri in care infractorul , fiind nevoit sa desfasoare o operatie mai migaloasa , este incomodat de manusi si le scoate automat (la cautarea prin sertare , prin rafturile unei biblioteci , prin haine , la casele de bani etc.). Alteori , suprafata obiectului este atinsa de o portiune a pielii palmei , neprotejata de manusa . De exemplu , in cazul unui furt savarsit la un magazin universal , infractorul , intentionand sa ajunga la niste obiecte a fost nevoit sa mute din loc un televizor pe care a ramas o urma a unei portiuni din regiunea hipoernara a palmei . In ipoteza folosirii manusilor necaptusite , sau a manusilor chirurgicale ce permit un contact tactil mai bun , nu trebuie exclusa posibilitatea descoperirii amprentelor in interiorul acestora .
Un aspect pe care specialistii criminalisti il cunosc foarte bine din practica , este acela ca si cei mai abili infractori , dupa realizarea faptei , neglijeaza masurile de precautie luate initial . De exemplu , un infractor versat , dupa ce a operat tot timpul cu manusi la spargerea unei case de bani , dupa realizarea scopului propus si-a scos manusile , a fumat linistit o tigara , a baut un pahar cu apa , dupa care a parasit locul faptei .
Pentru usurarea procesului de cautare a urmelor crestelor papilare se recomanda folosirea unei lanterne cu care se va ilumina oblic obiectul presupus a fi purtator de urma . O alta metoda , care se poate aplica in cazuri mai deosebite , consta in pulverizarea pe obiectul presupus purtator de urma a unei solutii pe baza de luminol . Sub actiunea razelor ultraviolete , urma va aparea intr-o luminescenta specifica pentru un timp scurt . Rezultatele similare pot fi obtinute si cu radiatie laser .