Volei Lovitura De Atac
Fara a minimaliza celelalte discipline sportive, se poate afirma cu certitudine ca voleiul este un joc tehnic, la cel mai inalt grad. Spre deosebire de celelalte jocuri sportive, care presupun alergare, saritura, aruncare si prindere, pastrarea mingii pentru un timp cat mai mic de catre un sportiv, si in care se poate trece direct la joc cu incepatorii, in volei este obligatorie o prealabila pregatire initiala corespunzatoare. Jocul de volei constituie o parte importanta a activitatii sportive. El reprezinta o forma de manifestare a exercitiului fizic, avand o valoare educativa deosebita. Caracterul formativ se datoreste faptului ca practicarea jocului colectiv realizeaza cumulativ influente si efecte pozitive sanotrofice ale sportului si exercitului fizic, in general, cu influente si efecte educative remarcabile.
Scopul principal al jocului de volei este ca jucatorii unei echipe sa reuseasca trimiterea mingii peste plasa, in terenul de joc advers, in asa fel incat adversarii sa nu o mai poata trimite inapoi. Tinand seama de conditiile de mai sus, mijlocul principal prin care se poate realiza acest lucru este elementul tehnic lovitura de atac. Lovitura de atac este un element tehnic care se invata si se perfectioneaza dupa o perioada mai lunga de timp de la inceperea pregatirii, fiind legata de calitatile fizice specifice si de particularitatile jucatorului. Constituie in acelasi timp si cel mai complex element in procesul de instruire si antrenament. Datorita acestui lucru, va trebui sa se tina seama de partile sale componente, procesul de invatare si perfectionare fiind legat direct de acestea. Pentru a evita demobilizarea incepatorilor, elementul fiind greu de realizat in joc, este indicat ca profesorul sau antrenorul sa gaseasca cele mai eficiente mijloace de pregatire si stimulare. Atacul poate fi executat din prima lovitura, atunci cand mingea vine direct de la adversar, peste fileu, buna de atac; din a doua lovitura din primul pas, sau pas direct si din a treia lovitura de cele mai multe ori. Toate procedeele de atac se pot executa: fara elan, de pe loc si cu elan. Privind sub aspectul miscarilor necesare executarii loviturii de atac, deosebim mai multe componente: elanul, bataia, zborul, lovirea mingii si aterizarea.
Elanul. Elanul reprezinta avantul pentru executarea loviturii de atac si consta intr-o succesiune de 1 pana la 5 pasi alergatori. El incepe din pozitia fundamentala de baza. La un elan de 1-3-5 pasi, inaintarea incepe pe piciorul opus bratului de atac. La un elan de 2-4 pasi, inaintarea incepe cu piciorul corespunzator bratului indemanatic. Elanul trebuie facut perpendicular sau putin oblic fata de fileu, uniform accelerat si cat mai energic.
Bataia. Bataia este contactul pe care picioarele il fac cu solul pentru realizarea desprinderii si inaltarii intregului corp pe verticala. Bataia poate fi realizata pe unul sau pe ambele picioare. Ultimul pas al elanului cu piciorul drept este putin mai mare decat ceilalti si foarte energic, avand ca rol in prima faza de a opri viteza de inaintare, primul contact cu solul se face pe calcai. In acest moment, centrul de greutate este inapoi, bratele se duc in jos si mult inapoi pe langa trunchi, trunchiul este usor aplecat inainte. Prin flexia genunchiului piciorului de sprijin si rularea lui pe talpa, centrul de greutate se deplaseaza inainte, moment in care piciorul din urma, stangul, se duce langa piciorul din fata, la o jumatate de talpa sau cel mai mult de o talpa inaintea primului, luand contact cu solul pe toata talpa (denumita bataie prin pasire).
Aceasta descriere este doar o parte din referat.Pentru a vizualiza tot referatul va rugam sa-l descarcati de mai jos.
|
|
