Radioastronomia
Radioastronomia este o ramura a astronomiei. Ea studiaza obiectele ceresti cu ajutorul radioundelor emise de acestea. Radioastronomia a luat fiinta in 1931 cand in urma cercetariilor initale pentru originea diferitior paraziti radio a fost identificata radiatia radio a Caii Lactee. in 1942 s-a descoperit radiatia radio a Soarelui, iar in 1946 a fost descoperita prima radiosursa cereasca.
Primii astronomi urmareau cerul cu ochiul liber. in secolul al XVII-lea au fost inventate instrumentele optice : luneta si telescopul. Primul care a folosit luneta pentru a observa cerul a fost italianul Galileo Galilei. Primul telescop a fost realizat in 1961 de Isaac Newton. Astazi, cel mai frecvent astrii nu sunt observati in mod direct.
Fotografierea stelelor este folosita de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Fata de ochi aceasta are un mare avantaj : o placa sau o pelicula fotografica acumuleaza putin cate putin lumina primita. Dupa mai multe ore de expunere se pot fotografia astrii mai putin luminosi. Dar placa sau pelicula degajata nu inregistreaza decat o foarte mica parte din lumina degajata. Acesta este motivul pentru care astazi sunt preferate aparate electronice mult mai sensibile. Imaginea apare pe un ecran in apropierea unui telescop sau la mii de km de acesta.
Ochiul si instrumentele optice sunt sensibile la lumina. insa astrii emit si radiatii invizibile : unde radio, infrarosii, ultraviolete, raze x, raze gama. Astrii cei mai reci emit indeosebi radiatii infrarosii ; cei mai calzi sunt surse puternice de raze x si ultraviolete. Undele radio sunt captate de la sol cu ajutorul radiotelescoapelor. Celelalte radiatii sunt mai mult sau mai putin oprite de atmosfera.
In medie, 77% din energia radiatiei electromagnetice solare interceptate de sisemul Pamant-atmosfera reprezinta energia radiatiei reflectate la niveleul superior al atmosferei iar restul receptionata la suprafata Pamantului. La Pamant ajung numai radiatiile care nu sunt absorbite sau reflectate de atmosfera Pamantului. Radiatiile care ajung pe Pamant se situeaza in domeniile de frecventa care constitiue “ferestrele atmosferei”. Radiatiile electromagnetice cu lungimile de unda cuprinse intre 300 si 750 mm ( radiatiile vizibile sau optice ) nu sunt absorbite in atmosfera si ajung la suprafata Pamantlui. Tot in acest domeniu pentru 2, 3, 5, 10 si 22 mm exista inca 5 ferestre foarte inguste
Aceasta descriere este doar o parte din referat.Pentru a vizualiza tot referatul va rugam sa-l descarcati de mai jos.
|
|
